Boala Dupuytren

Afectiune la nivelul palmelor si a degetelor.

Maladia Dupuytren este o afectiune care se manifesta la nivelul palmelor si a degetelor si consta in retractia aponevrozei palmare (fasciilor palmare) cu aparitia unor “corzi fibroase” in tensiune ce vor “trage” si vor fixa degete spre palma. Apare mai frecvent la barbati decat la femei, de obicei afecteaza ambele maini si recidiveaza adesea. 

Primele semne ale bolii sunt date de aparitia unor noduli in palma, care evolueaza catre formarea unor bride retractile. Articulatiile mainii si ale degetelor (metacarpofalangiene si interfalangiene) se vor bloca in flexie de diverse grade. Cel mai frecvent sunt afectate degetele IV si V (inelarul si auricularul). Miscarile mainii sunt stanjenite, in special in ceea ce priveste apucarea obiectelor si a sprijinului pe palme.

Factorii favorizanti in aparitia si recidiva acestei maladii sunt:

  1. consum de alcool
  2. fumatul
  3. diabetul zaharat
  4. tratamentul medicamentos pentru epilepsie
  5. apartenenta la populatiile nord europene

Etapele bolii sunt determinate de aparitia urmatoarelor formatiuni la nivelul palmei:

  • un nodul care poate fi vizibil sau poate fi simtit, aflat la nivelul palmelor sau la baza degetelor. Cateodata, el poate fi sensibil la palpare si se subtiaza treptat si incepe sa traga unul sau mai multe degete catre palma.
  • depresiunea (scobitura), care apare la nivelul palmei, cand fascia afectata (tesutul afectat dintre piele si tendoane) incepe sa traga de piele datorita retractiei care apare.
  • pe masura ce boala progreseaza, se dezvolta unul sau mai multe cordoane fibroase la nivelul fasciei care vor retracta degetele catre palma, formand ceea ce se numeste contractura Dupuytren.

TRATAMENT

Maladia Dupuytren este o afectiune progresiva, cronica, cu recurente frecvente. In stadiile initiale ale bolii, fizioterapia este importanta, astfel se poate mentine functionalitatea mainii pentru o perioada mai lunga de timp. Injectarea de preparate cortizonice poate ameliora simptomatologia dar nu trateaza boala si nici nu incetineste evolutia acesteia. Daca apare durere se pot administra anestezice locale ca lidocaina, marcaina, etc.

Metoda clasica de tratament este reprezentata de cura chirurgicala a bridelor contractile. Sunt imaginate si desenate o serie de incizii palmare prelungite pe fetele volare ale degetelor afectate si care au rolul de a relaxa contractura creand totodata si suficiente rezerve tegumentare pentru a acoperi defectele palmare. Daca rezervele de piele nu sunt suficiente se apeleaza la metoda grefarii (recoltarea de piele din alte zone si transplantarea acesteia la nivelul palmei sau degetelor). 

Dupa interventie, se practica exercitii fizice pentru restabilirea functionalitatii mainii.

Boala reapare dupa tratamentul chirurgical in proportii variabilei, de aceea este nevoie adesea de o noua interventie pentru mentinerea functiei mainii. Cu ocazia unei noi interventii rezervele tegumentare pot fi si mai mici. Este nevoie de alte incizii si de alte lambouri de acoperire a defectelor rezultate in urma unei noi interventii. 

Exista si tratamente alternative, cum ar fi exercitii de forta, care pot fi asociate tratamentului chirurgical.

Tratamentul NA (needle aponeurotomy), sau tehnica sectionarii aponevrozei cu acul, consta, dupa cum ii spune si denumirea, in utilizarea unui ac cu ajutorul caruia se incizeaza aponevroza palmara afectata. Tehnica se face cu anestezie locala si dureaza in medie 20-30 min. Se poate efectua si in cabinetul de consultatii, metoda fiind minim invaziva. Dupa aplicarea tratamentului chirurgical corzile fibroase sunt detensionate imediat, fara a fi nevoie de incizii palmare sau grefe de piele. Mobilitatea mainii poate fi reluata imediat fara a fi nevoie de atele de imobilizare sau materiale de sutura. Tehnica se poate aplica de un numar indefinit de ori, resursele de piele locala fiind intacte dupa fiecare interventie. Tendinta la recidiva este ceva mai mare decat in cazul tratamentului chirurgical.

Cu cat interventia se aplica mai rapid in scala evolutiva a bolii, cu atat rezultatele sunt mai bune. 

Desi adesea nu este nevoie, de obicei este bine ca, dupa neurotomia cu acul, sa se efectueze o cura de fiziokinetoterapie de 2 saptamani pentru ca functionalitatea mainii sa-si revina integral.

Avantajele majore ale acestei tehnicii constau in:

  • se poate repeta ori de cate ori este nevoie, indiferent cat de repede recidiveaza boala
  • se poate aplica chiar pe acelasi segment care a mai fost tratat anterior, clasic sau prin aceasta tehnica
  • nu presupune incizii, cicatrici, grefe de piele, suturi
  • nu este o metoda deschisa, deci riscul infectios este minim
  • poate fi aplicata cu succes pacientilor diabetici
  • nu necesita imobilizarea mainii pe atela gipsata, 2 saptamani pana la vindecare
  • nu determina mutilari, denervari, amputatii de degete, etc oricat de avansata ar fi contractura aponevrotica
  • nu necesita bloc operator
  • este aplicabila la orice varsta, indiferent de tarele supraadaugate.

Rezultatele depind in mare masura de tipul leziunii, gravitatea acesteia si de timpul scurs de la aparitia acesteia!

Interactioneaza cu medicii nostri pe forum si afla toate raspunsurile care te intereseaza legate de acest subiect: click aici!

Chirurgie plastica