Chirurgia reconstructiva a nervilor periferici

Pentru pacientii care au suferit traumatisme cu interesarea nervilor periferici

Chirurgia reconstructiva a nervilor pariferici se adreseaza pacientilor care au suferit diferite traumatisme cu interesarea nervilor periferici (nervul median, ulnar, radial, sciatic, etc) daca leziunea nervoasa este mai veche de 6 luni, chirurgia reconstructiva nu mai poate reface functionalitatea integrala a segmentului respectiv. Parezele si paraliziile care se instaleaza in urma traumatizarii nervilor periferici pot avea caracter definitiv daca perioada care trece de la traumatism este mai mare de 24 de luni. 

In functie de complexitatea traumatismului se decide repararea tuturor elementelor traumatizate in urgenta sau urgenta amanata (adica la cateva zile de la traumatism) sau secundar la un interval variabil cuprins intre 2 si 4 luni. Repararea nervoasa se face prin suturi microchirurgicale sub magnificatie si necesita imobilizare pe atela gipsata minim 3 saptamani pentru a se cicatriza sutura nervoasa. 

Daca repararea nervoasa se face secundar si capetele nervului lezat nu au fost ancorate in urgenta, sau daca exista defecte importante de substanta nervoasa, apare necesitatea utilizarii grefelor nervoase, si anume, se utilizeaza fragmente din alti nervi, cu o importanta mai mica in economia generala a organismului, pentru a reface continuitatea nervului lezat. 

Refacerea traiectului nervos dureaza adesea mai mult de 3 saptamani, poate fi de cateva luni, stiut fiind ca nervul lezat se reface catre distal de locul traumatismului, cu 1mm/zi. 

Cauzele cele mai frecvente ale traumatismelor nervoase sunt reprezentate de :

  • accidente rutiere sau feroviare
  • taieri accidentale (sticla, geam, cutit, sabie, etc)
  • fracturi ale oaselor mari, reduse ortopedic sau chirurgical (leziune de nerv radial)
  • accidente de munca prin folosirea utilajelor electrice taietoare (flex, abricht, circular etc.)
  • contuzii forte sau zdrobiri importante cand sufera toate structurile segmentului afectat. In acest caz este risc crescut de aparitie a sindromului de compartiment, si chiar daca la piele nu exista nici o solutie de continuitate, atitudinea terapeutica corecta este de a deschide larg tegumentul si toate fasciile musculare pentru a nu se produce compresie interna pe tesuturile nobile (muschi, vase, nervi)

In cazul in care de la traumatism s-au scurs mai mult de 6 luni, daca leziunea este periferica si bazandu-ne pe investigatiile electrice, se poate incerca o reavivare nervoasa. Daca aceasta incercare esueaza, atunci se poate alege o metoda paleativa de refacere partiala a functionalitatii segmentului afectat.

Rezultatele depind in mare masura de tipul leziunii, gravitatea acesteia si de timpul scurs de la aparitia acesteia.

Interactioneaza cu medicii nostri pe forum si afla toate raspunsurile care te intereseaza legate de acest subiect: click aici!

Chirurgie plastica